N-am nici un chef de maturitate, filosofie, sau norme de savoire vivre.

In clipa asta, pur si simplu vreau sa ma arunc si sa ma tavalesc in zapada! Atat! Si o s-o fac sigur, cu o placere nebuna.

Baaaai, romanilor!! E ziua voastra! Onorati-o asa cum se cuvine!

Incercati sa va ridicati la nivelul copiilor vostri..traiti frumos, numai cu Prietenie, Incredere si Zambet in suflet!

x

Nu despre atmosfera dintr-o cafenea de cartier vreau sa vorbesc, ci despre ce nu i-as dori nici celui mai aprig dusman: sa afle vreodata in viata ce inseamna cu adevarat fumul, bruiajul, obscuritatea, (si in primul rand) lipsa bunului simt in gandire si atitudine.

Iar daca afla, sa nu dispere; desi cei mai multi evita sau pierd lupta cu asa ceva, se poate iesi intarit si superior dintr-o astfel de intalnire nefericita.    Greu, dar se poate. Si merita.

Alexandrina

Desi suntem abia in iunie, am avut pentru a doua oara in 2011 privilegiul unei senzatii despre care e greu de vorbit. Oameni buni..cautati-o, priviti-o si ascultati-o pe Alexandrina!

PS: nu din neatentie sau lipsa de imaginatie, am ales acelasi titlu pentru ultimele doua posturi..

Si totusi exista locuri, oameni si situatii care te pot face sa te simti mic, nesemnificativ si totusi privilegiat.

Si totusi exista motivatii pentru a merge pana acolo unde simti si te simti Altfel.

Si totusi exista Irlanda.

Sambata am descoperit absolut din intamplare, un magazin de pantofi care sigur este acolo, vis a vis de Banca Nationala, de foarte multi ani..credeti ca datorita firmei luminoase sau marfii apetisante din rafturi am intrat zambind in magazinul cu pricina??   Nuuuu nimika!

Fara a cadea in derizoriu, chiar va invit sa va plimbati pe bulevardul Stefan cel Mare; nu spun mai mult. Va veti da seama unde trebuie sa intrati!

Mi-am dorit de multa vreme (inca nu stiu exact de ce, dar pur si simplu mi-am dorit cu fiecare celula) sa merg in Irlanda..sa beau o bere Guinness intr-un pub vechi de 200 de ani, sa umblu aiurea pe stradute prietenoase, sa sa sa, nici eu nu stiu exact ce sa. Si intr-o dimineata frumoasa, dupa o cafea eleganta, in cateva minute nebune mi-am luat bileeteee de aaaviioooon!!!!! 

Si uite asa am ajuns fara sa vreau, la Dabija.

Care au fost reactiile celor care au aflat despre ce voi face eu in luna mai?? “Aaaaa…da’ de ce nu mergi si tu ca oamini la Paris?” sau “Mai bine te duceai pan’la Viena, am fost eu, e super”  sau sec: “da’ ce sa faci acolo?”  Dar frumusetea e de fapt alta: nici una dintre persoanele atat de binevoitoare fata de mine si vacanta Mea, nu fusesera nicicand in Irlanda..nici macar cu goagalu!!! Si uite asa, m-am ales cu placerea de a-l intalni (iar) pe Dabija:-) simpatic baiat, parca mai binevoitor..da’ tare prost.

D’aia nici nu ma pot supara pe el!

..oare am intr-adevar putere si self-respect? Voi afla, si incercand sa mananc doar fructe fara a fi obligat de vreun medic, preot sau pariu. Si chiar..abia astept!!

Totul porneste de la modul de perceptie a conceptului de Frumusete.. dar ce este Frumusetea?? Pentru mine, doar atitudine. Frumusetea nu poate fi definita, nu poate fi riguros evaluata pe baza unor criterii masurabile. Frumusetea este o masura a constientizarii propriei valori, este consecinta asumarii cu maturitate a tuturor calitatilor si defectelor. Frumusetea este mimica, gestica, zambet, discurs, privire, tacere.. limbaj nonverbal, suflet si spirit. Atitudine.

De aceea, fara a cadea in derizoriu si netemandu-ma de oprobiul multor doamne, revin si spun ca singura ratiune normala a machiajului nu poate fi decit pur medicala sau artistica.. fara a fi nevoita sa acopere vreo cicatrice sau trauma faciala, fara a trebui sa urce pe scena vreunui teatru, nici o femeie nu ar avea nevoie de machiaj..! De ce? Simplu..pentru ca toate femeile sunt frumoase! Da, toate femeile sunt frumoase.. trebuie doar sa constientizeze aceasta realitate si sa se manifeste ca atare. Atitudine si iar atitudine..

Si mereu imi revin in minte chipurile senine, curate, linistite, zambitoare, chipurile Frumoase ale maicutelor din manastirile noastre.. Frumusete fara machiaj, fara coenzima Q10 sau extract de galbenele, fara gomage sau tratament cosmetic.

..o fi truism, o fi discutabil sau o fi simplu principiu al fizicii..nu stiu si nu ma intereseaza. Stiu doar ca pe zi ce trece constientizez tot mai acut..ca nimic nu este intamplator, si (ne place sau nu sa recunoastem) suntem direct implicati in tot ce traim.
Suntem in egala masura si cauza tuturor problemelor noastre, dar si rezolvarea lor. NOI, nu altcineva.