..oare pot?
..oare am intr-adevar putere si self-respect? Voi afla, si incercand sa mananc doar fructe fara a fi obligat de vreun medic, preot sau pariu. Si chiar..abia astept!!
Femeie = frumusete. Punct.
Totul porneste de la modul de perceptie a conceptului de Frumusete.. dar ce este Frumusetea?? Pentru mine, doar atitudine. Frumusetea nu poate fi definita, nu poate fi riguros evaluata pe baza unor criterii masurabile. Frumusetea este o masura a constientizarii propriei valori, este consecinta asumarii cu maturitate a tuturor calitatilor si defectelor. Frumusetea este mimica, gestica, zambet, discurs, privire, tacere.. limbaj nonverbal, suflet si spirit. Atitudine.
De aceea, fara a cadea in derizoriu si netemandu-ma de oprobiul multor doamne, revin si spun ca singura ratiune normala a machiajului nu poate fi decit pur medicala sau artistica.. fara a fi nevoita sa acopere vreo cicatrice sau trauma faciala, fara a trebui sa urce pe scena vreunui teatru, nici o femeie nu ar avea nevoie de machiaj..! De ce? Simplu..pentru ca toate femeile sunt frumoase! Da, toate femeile sunt frumoase.. trebuie doar sa constientizeze aceasta realitate si sa se manifeste ca atare. Atitudine si iar atitudine..
Si mereu imi revin in minte chipurile senine, curate, linistite, zambitoare, chipurile Frumoase ale maicutelor din manastirile noastre.. Frumusete fara machiaj, fara coenzima Q10 sau extract de galbenele, fara gomage sau tratament cosmetic.
De la biliard citire
..o fi truism, o fi discutabil sau o fi simplu principiu al fizicii..nu stiu si nu ma intereseaza. Stiu doar ca pe zi ce trece constientizez tot mai acut..ca nimic nu este intamplator, si (ne place sau nu sa recunoastem) suntem direct implicati in tot ce traim.
Suntem in egala masura si cauza tuturor problemelor noastre, dar si rezolvarea lor. NOI, nu altcineva.
Despre comunicare
..ce este de fapt comunicarea?? Abilitate de sustinere si de ascultare a unui discurs consistent, capacitate de analiza/ sinteza a ideilor si polemizare eficienta cu un preopinent rezonant, putere de acceptare a unor dispute conceptuale si de insusire a unor pareri contrare celor proprii, perceptie nonverbala si privilegiul de a raspunde involuntar la intrebari inca nepuse..?
Nu vreau definitii oficiale sau pareri docte, ci doar expresii ale primului impuls vis a vis de subiect.
Si totusi exista
Tarziu am inteles ca mai important decat sentimentul in sine, este modul de exprimare a acestuia. Exteriorizare, Impartasire si uitare de sine.
Nimic mai frumos decat urletul de bucurie sau tristete, in mijlocul strazii..!
O mare lipsa
Se poate spune ca uneori ne defineste ceea ce facem, alteori haina pe care o imbracam sau masina pe care o conducem. Si totusi, ce ne defineste cel mai bine?
Gardul.
Gardul pe care ni-l construim in jurul casei si in jurul persoanei noastre. Gardul, ca masura a culturii, civilizatiei si bunului gust, a sufletului si mintii noastre..sau a lipsei acestora.
Totul e inima
Totul e inima
Totul e inima in noi, in ceea ce gandim, spunem si facem..sau cel putin, asa ar trebui.
Dilema
Discutam cu un prieten despre consecventa..daca este masura superioritatii sau a mediocritatii. Bineinteles, subiectul este pe cat de generos pe atat de delicat si il voi/ vom relua cu drag, nu atat pentru a descoperi raspunsul cat pentru exercitiul inteligentei si experientei de viata. Astept de la oricine sugestii, pareri, accept polemici 
Despre cadouri
Cadourile fac parte din viata noastra, dar cati dintre noi constientizeaza acest fapt? In fiecare zi, poate in fiecare clipa facem sau primim cadouri..de la prieteni sau rude, de la Dumnezeu sau (poate si mai important), de la noi insine..iar gradul in care constientizam aceast fapt si modul in care stim sa facem cadouri si in egala masura sa le primim, ne defineste.
Acesta este inca un subiect care scapa abordarii logice, rigurozitatii unor criterii de evaluare pe care suntem tentati a le folosi…in ce masura putem defini cadoul? Cum putem evalua justetea motivatiilor care determina gestul teribil dar atit de frumos si chiar indispensabil, de a face cadouri? Si care pot fi criteriile corecte care sa sugereze alegerea unuia sau altuia dintre posibilele cadouri? Sau cum trebuie sa reactionam atunci cand primim un cadou?
Greu de spus, ca tot ceea ce tine de personalitatea umana, de relationarea interpersonala…ca multe altele, acest subiect este unul generos si dinamic..permanent influientat de o multitudine de factori, de la trasaturile temperamentale ale fiecaruia (deci cele cu care ne nastem si ne manifestam volens nolens), trasaturile de caracter (deci cele puternic marcate de educatia si formatia intelectuala) si pina la varsta fiecaruia si chiar zona geografica in care traim.
Am vazut mirare si indiferenta in ochii unei femei primind cheile unui autoturism nou…si fericirea traita cu fiecare celula primind un telefon de departe.
Am vazut mirare si indiferenta in ochii unui barbat primind un superb ceas Tissot…si fericirea traita cu fiecare celula primind o invitatie la Filarmonica din partea unei persoane anume.
Am vazut mirare si indiferenta in ochii unui copil primind un ghizdan nou…si lacrimi de fericire primind pistolul cu apa mult visat.
Si ajungem la alta discutie..care este valoare unui cadou? Cea de inventar/ eticheta, sau cea de intrebuintare…? Cea pe care o atribuim noi, sau cea pe care trebuie sa o banuim in sufletul celui caruia ii este destinat? Cea de astazi, sau cea de miine?
..utilitate, sau masura unui sentiment? ..pe gustul nostru, sau al celui ce-l va primi? Buchetul imens de garoafe boboci care vor tine 6 zile dar oricum se vor ofili inainte de a fi inflorit, sau trandafirul deja deschis, frumusete totala fie si numai pentru o zi?
